Cum comunicam oamenilor despre oameni – in sfera dizabilitatii

iulie 24, 2014 la 7:04 am | Publicat în CE POT FACE EU PENTRU COMUNITATE, Cum ne vad ceilalti, LUMEA IN CARE TRAIESC, Resursa in societate, Viata in fotoliul rulant | Lasă un comentariu

interviu“După cum bine știm, problematica persoanelor cu dizabilități ia amploare pe zi ce trece, și vedem de la caz la caz, oameni care sunt tot mai mult prinși în această neputință care îi macină mereu. Fie că au rămas așa din cauza unui accident, fie că așa s-au născut, ei trăiesc într-o lume total diferită de cea a oamenilor normali. Nu de foarte mult timp, ei beneficiază de servicii specializate la centre de acest gen, însă este prea puțin pentru ei mai ales că în România, ajutorul pentru persoanele cu dizabilități este puțin și abia dacă le ajung pentru un trai mai puțin spus decent”.

Am preluat acest fragment dintr-o ştire online, întrucât formularea este tipică, majoritatea jurnaliştilor utilizând-o în relatările lor despre problematica handicapului.

Expresia “după cum bine ştim” nu lasă loc nici unei îndoieli. Conform acesteia, cititorul conştientizează că TOATE persoanele cu dizabilităţi au caracteristicile menţionate în primele rânduri şi aplică informaţia însuşită ori de câte ori vine în contact cu o astfel de persoană.

Dacă nu aş avea o dizabilitate şi nu aş cunoaşte îndeaproape realitatea, în calitate DOAR de cititor, aş fi înspăimântată de cele citite.

Având însă o dizabilitate NU mă înspăimânt, însă resimt profund efectele generate de cuvintele citite în conştiinţa oamenilor cu care vin în contact: şcoala mă respinge, angajatorul mă ignoră, vecinul se oferă să-mi fie tutore în schimbul locuinţei, enoriaşii bisericii îmi întind în grabă un bănuţ umilindu-mă, şoferul autobuzului pleacă în trombă – deşi are obligaţia să coboare rampa atunci când conduce un mijloc de transport public adaptat utilizatorilor de fotolii rulante etc.

Gesturile acestor oameni par cât se poate de fireşti, dacă le raportăm la imaginea creionată în primul fragment. “Fireşti” pentru mulţime… Pentru orice persoană cu dizabilităăţi, însă, aceste atitudini sunt NEfireşti, conturând nimic altceva decât o înlănţuire de SITUAŢII DISCRIMINATORII.

“După cum bine este ştiut…” Asociaţia IHTIS gestionată de o persoană cu deficienţe fizice asociate, sărbătoreşte sâmbătă, 26 iulie 2014, un deceniu de activism civic în domeniul socio-cultural.

10 premii la nivel naţional pentru tot atâtea proiecte implementate, mă îndreptăţesc a afirma că persoanele cu dizabilităţi:

  • NU au ca şi caracteristică generalizată neputinţa care le macină;
  • NU trăiesc într-o lume total diferită de cea a oamenilor normali;
  • NU au un mod de viaţă mai puţin decât decent…

Unde se întâmplă să nu fie aşa, jurnalistii sunt militanţii pe care orice grup vulnerabil poate conta. Succesul campaniilor IHTIS nu ar fi fost atât de uşor de obţinut dacă APC Europe Direct, STIRI BT, TELE’M BT  sau DorohoiNews nu ne-ar fi fost alături pe parcursul celor 10 ani.

NU toţi elevii cu deficienţe învăţă astăzi în şcoli de masă – dar cei care au fost mediatizaţi, astăzi sunt lăsaţi să înveţe; NU toţi tinerii cu deficienţe pot ocupa funcţii de răspundere – dar cei care POT munci, astăzi sunt lăsaţi să muncească; NU toţi adulţii cu deficienţe pot să se auto-reprezinte, dar cei care şi-au dorit să se bucure de aceleaşi drepturi cetăţeneşti, ca toţi ceilalţi, au reuşit DATORITĂ MASS-MEDIEI.

Ca şi reprezentant IHTIS, fără a avea vreo pregătiere în domeniul jurnalistic, am început timid în 2008, să descriu latura pozitivă din sfera dizabilităţîi.  Încurajarea de a deveni blogger a apărut printr-un proiect al Centrului de Jurnalism Independent Bucureşti, câştigat de Asociaţia IHTIS. Misiunea asumată atunci, de a folosi “Blogul – ca mijloc de advocacy”, însumează astăzi peste 400 de articole postate. http://asociatia-ihtis.ro/.

La zi aniversară, Asociaţia IHTIS apreciază în mod deosebit iniţiativa APC Europe Direct pentru alegerea temei: “Cum comunicăm oamenilor despre oameni”, dezbateri ce vor avea loc la Ipoteşti, în perioada 25 – 27 iulie.

Comunicarea este arta de a trăi… de aceea, chiar şi lupta împotriva discriminării trebuie creionată frumos şi demn în beneficiul întregii comunităţi.

Mihaela Mihăescu / Blogger As. IHTIS

S.N.V. 2014 – SEMAPHOR DOROHOIAN

mai 17, 2014 la 6:57 pm | Publicat în Campanii IHTIS, CE POT FACE EU PENTRU COMUNITATE, PLEDOARIE PENTRU AUTONOMIE, Proiecte IHTIS, Viata in fotoliul rulant | 3 comentarii

ACCES IHTIS.Saptamana Nationala a Voluntariatului este un eveniment national, care are loc in fiecare primavera. Menirea S.N.V. este de a mobiliza cat mai multe organizatii si voluntarii pe care acestea ii implica, pentru a sarbatori impreuna voluntariatul, pentru a atrage sprijinul comunitatii pentru acesta si pentru a recunoaste public activitatea voluntarilor.
Pentru Asociatia IHTIS, S.N.V. 2014 a insemnat un bun prilej de a gandi o modalitate de sensibilizare si indreptare a atentiei publice inspre gradul de accesibilitate al urbei in care locuiesc.
Daca la nivel European, exista CITY ACCES (un premiu anual acordat oraselor UE, sporit accesibilizate), IHTIS – prin voluntarii sai – a generat ceva similar: Diploma SEMAPHOR DOROHOIAN.
A trecut fix un an, de cand o parte dintre voluntarii IHTIS isi canalizeaza atentia spre toate caile de acces ale institutiilor publice. Campania IHTIS “ROTI FARA RAMPE & RAMPE PENTRU ROTI” a surprins in imagini si a mediatizat cca 50 de imagini reunite intr-un clip, prezentat cu prilejul a diferite evenimente publice la nivel judetean. Onorant pentru noi a fost interesul cu care distinse personalitati au apreciat si urmarit cu real interes clipul realizat: dna Senator Doina Federovici, dna Deputat Tamara Ciofu si dl. Prefect Costica Macaleti, dna Cornelia Paicu (DJST) si multe alte ONG-uri.

Rampele OPTIME existente in fata unora dintre institutii dovedesc ca lucrurile incep “a se misca”. Desi, Municipiul Dorohoi este inca departe de a-l putea inscrie drept candidat la un Premiu CITY ACCES, Diploma SEMAPHOR DOROHOIAN poate fi un inceput. Voluntarii IHTIS au descoperit un numar semnificativ de rampe realizate conform normelor legale, care asigura persoanelor cu handicap accesul neingradit (in siguranta) in incinta cladirilor de utilitate publica.
SNV 2014 reprezinta rezultatul activitatii mai multor voluntari: Amalia Petrescu, Andreea Airinei, Cosmin Vatamanu, carora li s-au alaturat Alexandru Taradaciuc (dorohoian stabilit in Iasi), Stefan Chichioaca si Marius Petrescu.

Rezultatul final, va fi consemnat vineri, 23 Mai 2014, orele 10.00 – 12.00, cand reprezentantii IHTIS vor deschide larg usile institutiilor dorohoiene OPTIM accesibilizate, acordand DIPLOMA DE APRECIERE – “SEMAPHOR DOROHOIAN”.

Parteneri in Campanie au fost: APC Europe Direct Botosani (dl. Radu Cajvaneanu), Asociatia ARLECHIN Botosani (dl. Flavius Damean), Dorohoi News (dl. Dorin Birta), STIRI.BT (dna Florentina Tonita), Ziare Botosani.

Va multumim !
Mihaela Mihaescu

ESTE BOTOSANIUL UN ORAS ACCESIBIL?

iunie 21, 2012 la 4:13 pm | Publicat în Integrare sociala, Invata sa ma accepti!, LUMEA IN CARE TRAIESC, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | 2 comentarii

IHTIS – inseamna incercarea de a schimba treptat mentalitatea celor din jur, inlaturand astfel diversele bariere sociale cu care tinerii cu deficiente fizice se confrunta zilnic.

In acest proces, deloc usor de inteles, mass-media joaca un rol esential. O echipa TELE`M BT si-a propus sa evidentieze problema accesibilizarii spatiului public si… ni s-a adresat. 

 

Imi place lucrul bine facut, din care sa fie „stors” tot ce se poate…

In primul rand, am incercat sa aduc la intalnire botosanenii direct interesati, intrucat folosesc scutere adaptate. Singurul dispus a lua atitudine a fost Bogdan Ionut Apetrea care, alaturi de tatal sau, nu doar ca a descris imperfectiunile existente ci, a venit si cu solutii usor realizabile – cum ar fi amplasarea unor prize in diverse locatii publice, astfel incat utilizatorii carucioarelor electrice sa poata parcurge distanta dus-intors fara pericolul de a ramane in mijlocul orasului (o baterie noua tine in medie 40 km).

In al doilea rand, cu deplina intelegere fata de lucrarile de amenajare a Garii din Botosani, nu am putut omite ilustrarea dificultatilor de acces pe care personal le intampin lunar – un semnal de alarma care sper sa sensibilizeze echipa celor care in prezent modernizeaza aceasta locatie, creand si pentru noi un spatiu de acces la peroane – dreptul de a calatori neingradit si in conditii sigure fiind si al utilizatorilor de fotolii rulante .

A lua atitudine, a incerca sa demonstrezi ceea ce rezulta in urma imperfectiunilor mediului fizic, sunt acte de demnitate pe care – din pacate – putini dintre noi si le exprima public.

Actiunea curand incheiata a scos la iveala o opinie care explica intr-un fel de ce accesibilizarea locurilor publice nu corespunde nici pe departe nevoilor persoanelor cu deficiente fizice: „atitudinea pentru rezolvarea problemelor ce le avem, trebuie luata de cei tineri, care vor publicitate”. No comment….

Rampele de acces incorect realizate sau amplasate gresit nu constituie un disconfort doar utilizatorilor de fotolii rulante ci, mai cu seama, asistentilor personali. Dupa cum va fi vazut in reportajul realizat, efortul fizic depus de acestia este greu de descris…

Posibil sa nu reusim foarte mult printr-o asemenea actiune, insa prin colaborari constante cu mass-media, construim temelia prin care spunem: NU AJUTOARELOR, DA ACCESIBILIZARII. Se poate ca nu foarte multi sa ne inteleaga mesajul. Vom vedea…

Astazi insa, raspunzand invitatiei ne-am facut datoria de CETATENI RESPONSABILI fata de gradul de accesiblizare al Municipiului Botosani.
Multumim echipei TELE’M BT, al carui reportaj se regaseste aici: http://www.telembt.ro/cutremurator_autoritatile_indiferente_la_chinul_persoanelor_cu_handicap-a20715.html.

Mihaela Mihaescu

LARISA – un mirean cu o singura preocupare – Invatatura Ortodoxa

iunie 17, 2012 la 2:21 pm | Publicat în Campanii IHTIS, Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Si tu poti!, Viata in fotoliul rulant | 2 comentarii

La Vorniceni, Judetul Botosani, locuieste Larisa Sarbu. Povestea sa este identica celor de pana acum: eroare medicala, nescolarizare … Responsabil: NIMENI.

Sensibila, sociabila, iubitoare de tot ce-i frumos, cu un bagaj de cunostinte pe care putini il au, Larisa este renumita in comunitate printr-o caracteristica aparte, cei ce o cunosc descriind-o intr-un singur fel:

 

LARISA CITESTE CARTI ORTODOXE tot timpul. 

Pentru Larisa, lipsa tuturor celorlalte bunuri sunt minore, esentiale sunt cartile. A ales singuratatea, linistea din curtea casei sale, cititul…, in schimbul prezentei in mijlocul localnicilor capabli doar a o mangaia pe crestet in semn de compatimire, aspect pe care il detesta.

Greu de gasit, in freamatul acestei lumi, tineri care sa situeze invatatura ortodoxa pe primul loc, in fata tuturor celorlalte dorinte si nevoi. De asemenea, greu de gasit sunt mirenii ce odata cu profesia aleasa se simt responsabili si iau atitudine atunci cand imprejurarile o cer.

Stradania de a-i implini cel putin o dorinta Larisei se datoreaza distinsei Doamne invatatoare Marinela Mihai – un dascal cu care orice comunitate s-ar mandri. Si-a sacrificat o zi de weekend de dragul Larisei, singura zi libera de cateva luni incoace. Recunostinta sincera.

In conditiile in care prin forta bratelor Larisa poate cu greu ridica un pahar cu apa, mama care ii este permanent alaturi, a afirmat zambind: „Sunt 35 de ani de cand am un bebelus in casa – Larisa, careia ii suplinesc toate miscarile”.

Ce si-ar dori Larisa?

„Carti ortodoxe si sanatatea ce o am acum” un raspuns modest, in ciuda faptului ca prin dialogul purtat am descoperit multe lipsuri de stricta necesitate, unul dintre acestea fiind FOTOLIUL RULANT – uzura scaunului folosit pricinuindu-i zilnic mari dureri de sold, o portiune din fierul ce sustine panza pe care sade, jenand-o permanent.

Ce ne dorim noi pentru Larisa?

Sa o familiarizam cu internetul (nu are inca PC), sa gasim resursele necesare pentru a-i asigura transportul la actiunile IHTIS (in microbuze este imposibil a fi urcata) si sa sustinem o campanie pentru achizitionarea unui fotoliu rulant electric.

Ceea ce incearca Asociatia IHTIS, inca de la infiintare, poate fi considerat un pionierat in domeniu. „Nu ajutoarelor, DA implicarii” este o expresie cu rost precis. Ea are profunzime… Cei ce o inteleg actioneaza din instinct, „lumea celor cu dizabilitati” descoperindu-le lupta nevazuta dusa zilnic cu un sistem bolnav al carui profesionalism si responsailitate inca lipsesc.

Mihaela Mihaescu

Libertatea are un pret …

aprilie 4, 2012 la 8:20 am | Publicat în Anunt important, Invata sa ma accepti!, LUMEA IN CARE TRAIESC, Proiecte IHTIS, Si tu poti!, Viata in fotoliul rulant | Lasă un comentariu

De cele mai multe ori, fie cunoaştem oameni cu diverse complexe şi implicit au o stimă de sine scăzută, fie oameni care se cred adevărati campioni, fără însă a fi cazul. Negâsindu-şi locul în comunitate, se simt sau se consideră „discriminaţi”. Nu este aşa. Adevărata discriminare are loc atunci când ceea ce poate deveni o persoană, prin potenţialul său restant, este subapreciat sau ignorat conştient de către cei din jur.

Rareori se întâmplă să întâlnim persoane cu o stimă de sine echilibrată… O tânără cu dizabilităţi fizice severe – acum doctor în fizică – afirmă într-un interviu: “Libertatea are un preţ, care nu este întotdeauna uşor de plătit: persoana cu dizabilităţi trebuie să-şi dovedească potenţialul, să arate că aduce o contribuţie importantă comunităţii în care trăieşte, că nu este un „cerşetor”, un „întreţinut”. Sunt foarte multe lucruri pe care NU le poţi face. Însă ceea ce poţi face, fă foarte bine, mai bine decât ceilalţi! După un Masterat în Biofizică la Facultatea de Fizică, Universitatea București, m-am angajat inițial ca asistent de cercetare la Institutul de Biochimie, unde am făcut și stagiul doctoral. Din 2005 sunt Doctor în Fizică, obținând mențiunea Cum laude. În același an am plecat la un stagiu postdoctoral la National Institutes of Health, Bethesda, Statele Unite, care a durat 5 ani…”.  Continuarea pe: http://dorohoinews.ro/social-747-IHTIS–Libertatea-are-un-pre%C5%A3–ceea-ce-po%C5%A3i-face,-f%C4%83-foarte-bine,-mai-bine-dec%C3%A2t-ceilal%C5%A3i!-.html.

Mihaela Mihaescu

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.